Termene stricte pentru aplicarea măsurilor?!
Consumatorii din România se pregătesc pentru o nouă rundă de majorări ale prețurilor la servicii esențiale, respectiv energia electrică și gazele naturale. Un proiect legislativ, care a traversat deja etapele de avizare în comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților, va fi supus votului în plenul camerei decizionale.
Această inițiativă legală deschide calea companiilor din sectorul energetic să transfere direct în facturile finale ale clienților cheltuielile legate de implementarea și menținerea sistemelor de protecție cibernetică.
Conform textului normativ, Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) va avea rolul central în definirea regulilor tehnice specifice pentru infrastructura energetică, prin emiterea unor ordine instituționale. Autoritatea va supraveghea modul în care operatorii aplică strategiile de apărare digitală, iar planurile lor de investiții în acest domeniu vor necesita aprobarea explicită din partea directoratului.
Documentul subliniază clar că cheltuielile efectuate de operatorii de transport și distribuție a energiei electrice, precum și cele din sectorul gazelor naturale și hidrogenului, pentru a respecta standardele de securitate, vor fi integrate în tarifele reglementate.
Această includere se va face în strictă conformitate cu metodologia aprobată de Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).
Proiectul mai stipulează termene stricte pentru punerea în aplicare a acestor măsuri. Ordinele emise de directorul DNSC trebuie publicate în maximum 180 de zile de la data intrării în vigoare a legii.
Ulterior, ANRE va dispune de o perioadă suplimentară, egală cu termenul stabilit în ordinea DNSC, pentru a adapta metodologiile de calcul al tarifelor astfel încât să reflecte noile costuri asumate de operatori.
Bogdan Cazacu, specialist recunoscut în domeniul securității cibernetice, analizează această mișcare legislativă cu o anumită reticență, evidențiind aspectele istorice ale obligațiilor companiilor. Expertul remarcă faptul că, conform Directivei europene NIS 1, furnizorii de servicii critice aveau deja datoria de a implementa măsuri robuste de protecție digitală încă din anul 2019.
Bogdan Cazacu, expert în securitate cibernetică!
Scopul inițial al acestei directive era de a garanta siguranța rețelelor, astfel încât utilizatorii finali să nu suporte consecințe financiare directe din cauza vulnerabilităților digitale.
Cel mai surprinzător a fost constatarea că aceste entități aveau deja obligația legală încă din 2019 să își consolideze apărarea cibernetică, conform cadrului european.
Teoretic, rețelele ar trebui să fie deja sigure astăzi.
Mă întreb dacă nu cumva lipseau aceste strategii de securitate și acum se dorește ca deficiențele anterioare să fie compensate prin majorarea facturilor consumatorilor, a declarat Cazacu pentru HotNews, subliniind paradoxul dintre obligația existentă și costul nou transferat.
Analiza expertului indică un impact financiar semnificativ asupra bugetelor casnice. El atrage atenția asupra absenței unui studiu de impact detaliat asupra consumatorilor în cadrul actului normativ. Estimările sugerează că costurile totale ar putea atinge praguri de milioane sau chiar zeci de milioane de euro. Pentru o companie de dimensiuni medii, investițiile anuale în cibersecuritate se situează în jurul sumei de 1 milion de euro.
Totuși, în sectorul de cibersecuritate industrială, unde infrastructura este complexă și necesită echipamente specializate, aceste cheltuieli pot depăși ușor nivelul de 100% față de estimările standard.
Prin urmare, expertul consideră că efectul asupra facturilor finale va fi considerabil.
Deși presiunea financiară este reală, Cazacu punctează existența surselor de finanțare alternative care ar putea ameliora povara asupra cetățenilor. Există fonduri europene dedicate, inclusiv Fondul de Modernizare și alte programe ale Uniunii Europene, care oferă sprijin financiar companiilor pentru implementarea proiectelor de securitate cibernetică.
„Banii există, nu înțeleg de ce toată această sarcină trebuie mutată în facturile oamenilor”, a concluzionat specialistul, sugerând că transferul integral al costurilor către consumatori nu este singura opțiune viabilă.